Bd-ul Ion Mihalache 93, bl14, sc1, sector 1, Bucuresti
Pentru programari sunati la: 021 224 2401 / 0757 108 819

Chirurgie Dentara

In cadrul Chirurgiei dento-alveolara regasim urmatoarele interventii:

  • extractii complicate ale molarilor de minte

  • descoperirea si ancorarea dintilor inclusi

  • rezectia unor granuloame sau chisturi maxilare

  • augmentarea osoasa sau aditia de os

  • interventia de lifting de sinus

  • interventiile chirurgicale parodontale

Extractia molarului de minte

Maseaua de minte este al treilea molar care apare pe arcada, in mod normal avem 4 astfel de molari, doi superiori si doi inferiori, sunt ultimii molari care erup pe arcada dentara si au rolul de a mesteca, a taia si a faramita alimentele consumate.

In general, molarii de minte apar intre 17 si 21 ani, insa exista si exceptii, acestia pot sa erupa cu mult mai tarziu. Sunt persoane care nu au 4 masele de minte, ci doar cateva sau pot sa lipseasca toate cele 4 fara a crea o anumita problema persoanei.

Molarii de minte sunt folositi numai in conditiile in care ei se dezvolta corect si sunt sanatosi. In caz contrar ei pot duce la infectii ale gingiei, imbolnavirea si afectarea celorlati dinti si multe alte probleme, situatii in care este nevoie de extractii.

Molarii de minte trebuie extrasi atunci cand:

  • erup partial/molari semiinclusi, adica o parte din masea ramane in gingie si o parte se poate vedea in cavitatea bucala. Pentru ca erup in zona cea mai posterioara din cavitatea bucala, cel mai in spate, din cauza spatiului insuficient sunt greu de igienizat si de tratat. Alimentele raman intre maseaua de minte si gingie, atunci apar inflamatiile gingiei si durerile la acel nivel si ulterior apare caria dentara care avanseaza foare repede. Toate aceste lucruri duc la indicatia de extractie a acestui molar.

  • cand nu au suficient spatiu sa se dezvolte. Atunci cand maselele de minte nu au suficient spatiu sa se dezvlote normal, pot sa isi faca loc cu forta. Se imping in molarii de langa ei, astfel in timp apar asa numitii dinti incalecati afectand ulterior si maseaua de langa ei.

  • cand sunt in totalitate inclusi. In general acestia au o pozitie nefavorabila in os si pot da dureri si complicatii celorlalte masele de langa ei. In aceste cazuri acestia nu mai erup, raman inclusi in os si pentru prevenirea complicatiilor au indicatie de extractie cat mai precoce.

In concluzie, extractia acestor molari de minte inclusi sau semiinclusi este bine sa fie facuta de catre un medic chirurg. Pasii pentru aceasta interventie chirurgicala de extractie a acestor molari sunt:

  • se face o incizie la nivelul gingiei pentru a ajunge la dinte sau la os, in cazul molarilor semiinclusi sau inclusi

  • indepartarea osului care blocheaza accesul la radacina dintelui, se creeaza asa numita "fereasta ososasa" cu ajutorul unei freze

  • se taie molarul in doua sectiuni pentru a usura extractia acestuia

  • se indeparteaza molarul

  • se curata locul extractiei

  • se inchide incizia cu ajutorul gingiei care va fi cusuta

  • se roaga pacientul sa muste pe un pansament steril in acea zona pentru prevenirea sangerarilor

Toata aceasta interventie chirurgicala se desfasoara sub anestezie locala, ca pacientul sa nu resimta durere in acele momente.

Aditia osoasa

Aditia ososasa inseamna adaugare de os acolo unde este necesar in cavitatea bucala dupa un consult de catre medicul stomatolog. Avem nevoie de aditie osoasa in cazul inserarii unui implant sau realizarii unei punti dentare atunci cand osul de sustinere este insuficient.

Cauzele care duc la scaderea nivelului osos numit medical "resorbtie ososasa" sunt:

  • boala parodontala

  • infectii osoase si gingivale

  • traumatisme

  • chisturi si tumori maxilare

Aditia ososa este o tehnica moderna , eficace si sigura, de tratare si stimulare a cresterii masei osoase la nivelul mandibulei si a maxilarului. Tesutul osos are capacitatea de a se regenera si de a creste, asa ca plasarea strategica a uneor grefe osoase duc la stimularea cresterii osului exact acolo unde este nevoie. Odata plasata grefa de os, tesutul are nevoie in medie de 6 luni pentru a se regenera inainte de a putea face un implant.

Grefa osoasa reprezinta acea bucatica de os care poate sa fi reprezentata de os natural sau de un biomaterial compatibil cu osul natural si se plaseaza in locul unde este nivelul osos este scazut.

In concluzie, aditia osoasa:

  • ofera suportul ideal pentru implanturile dentare

  • creste longevitatea dintilor naturali si a implanturilor

  • creaza un aspect gingival natural, ca forma si nivel

  • inbunatateste estetica si echilibrul vizual

  • imbunatateste igiena dentara

Operatia de sinus lifting

Extractia dintilor posteriori de la maxilarul superior permite ca sinusul maxilar, care in mod normal se afla deasupra acestor dinti, sa-si mareasca volumul, ocupand osul. Implanturile nu pot fi inserate in sinus, adica in aer ( sinusul este o cavitate plina cu aer tapetata de o membrana sinusala foarte subtire, reprezentata in imagine cu alb ) si de aceea, proceura vizeaza refacerea volumului osos in aceasta regiune. Aceasta manopera presupune ridicarea membranei sinusale si dezlipirea acesteia de pe osul maxilar, iar in spatiul creat se adauga os pentru cresterea nivelului osos in vederea inserarii unui implant.Este o intervenție care se efectueaza de medicul specialist chirurg sub anestezie locala , fara ca pacientul sa resimta durere.

Boala parodontala (PARODONTOZA):

Ce inseamna boala parodontala?

Boala parodontala numita "PARODONTOZA" este o afectiune cronica a gingiei, de tip inflamator. Parodontopatia se manifesta la nivelul gingiei, al osului si al ligamentelor ce sustin dintele in os, astfel cu timpul , duce la pierderea dintilor prin distrugerea gingiei, osului si al ligamentelor.

Etapele de aparitie ale parodontozei

In prima faza apare inflamatia gingiei - "GINGIVITA". In mod normal gingiile sanatoase sunt ferme si au o culoare de roz pal, in schimb gingivita modifica consistenta gingiei, devine moale de culoare rosu-violaceu, sangereaza foarte usor la periaj sau la mestecarea anumitor alimente.

In a doua faza, gingia incepe sa se retraga de pe dinti iar pacientii afirma ca dintii s-au alugit, Acest fenomen este din cauza gingiei care se retrage foarte mult, scade, iar radacina dintelui incepe sa se vada cu ochiul liber in cavitatea bucala si da acest aspect de "dinte alungit". Tot in aceasta faza, osul incepe sa sa se imbolnaveasca si incepe si el sa scada, sa se retraga, formandu-se intre os si dinte acele pungi numite "pungi parodonlate" in care se afla tartu, bacterii si fragmente de os necorzat.

In ultima faza, dintii de vin foarte mobili, deoarece nu mai prezinta os si lagemente sa ii sustina si atunci se ajunge la extractia acestora.

Diferenta dintre placa bacteriana si tartrul

In cavitatea bucala sanatoasa se gasesc peste 700 de tipuri de bacterii, majoritatea lor inofensive. In mod normal aceste bacterii nu cauzeaza probleme insa, in anumite circumstante pot deveni daunatoare. Acest lucru se intampla atunci cand stratul de bacterii si resturile alimentare - numit "PLACA BACTERIANA" nu sunt indepartate in totalitate prin periajul zilnic. Daca placa bacteriana se lasa sa se acumuleze, ea formeaza un substrat favorabil pentru inmultirea bacteriilor parodontale. Fara tratament, boala parodontala se poate agrava pe masura ce placa bacteriana de vine dura - in acest stadiu apare "TARTRU".

Ce reprezinta tartrul dentar:

Tartrul reprezinta bacteriile acumulate in timp pana in momentul in care acestea devin dure si nu se mai pot indeparta prin simplul periaj. Atunci trebuie sa intervina medicul stomatolog pentru indepartarea acestor placi de tartu care irita, inflameaza gingia si duc la boala parodontala, ca dupa, sa intervina medicul specialist parodontolog pentru stabilirea unui plan de tratament corect pacientului care sufera de boala parodontala.

Cauzele bolii parodontale

  • local: TARTRUL, fumatul, carii netratate, obiceiuri vicioase, lipsa dintilor, etc.

  • general: la pubertate, menstruatie, SARCINA, menopauza, utilizarea de anticonceptionale, etc.

  • boli sistemice: DIABET ZAHARAT, ANEMIE, hipoavitaminoca C, leucemie, pemfigus, lichen plan, etc.

Diagnosticul bolii parodontale

Diagnosticul de boala parodontala este simplu si se bazeaza pe un examen stomatologic, in care se stabileste prezenta placii bacteriene, al tartrului, al pungilor parodontale si a mobilitatii dentare. Pentru o programare la un simplu consult de rutina sau pentru un consult de specialitate la medicul specialist de parodontologie noi va suntem la dispozitie, aici.

Boala parodontala poate sa fie prevenita, in mare masura, dar exista si situatii in care aceasta avanseaza si se tine sub control alaturi de medicul stomatolog si de catre pacient.

Tratamentul bolii parodontale

Tratamentul este complex si urmareste incetinirea evolutiei bolii. In functie de severitatea afectarii, exista mai multe metode de a trata boala parodontala.

In faza incipienta, tratamentul nechirurgical poate da rezultate bune:

  • detartrajul: elimina tartrul si bacteriile de pe suprafata dintelui si de sub gingie; aici se pot utiliza atat aparate cu ultrasunete cat si instrumentar manual.

  • netezirea radiculara: inseamna netezirea portiunii de radacina care este expusa in cavitatea bucala pe care s-au ancorat tartrul si placa bacteriana.

  • folosirea de substante antimicrobiene si antibiotice: apa de gura cu antibiotic sau anumite paste cu antibiotic recomandate de medicul stomatolog.

  • cel mai important: se cantinua cu periajul zilnic de doua ori pe zi, cel mai indicat la acesti pacienti este periajul dupa fiecare masa, folosirea atei dentare si a apei de gura.

In fazele mai avansate ale bolii sunt mai multe proceduri de tratament:

  • A

    Operatia cu lambou: se fac incizii la nivelul gingiei, aceasta de indeparteaza de pe os pentru a avea medicul o vizibilitate foarte buna la radacinile dintilor si se chiureteaza pungile parodontale, acele cavitati aflate între os si radacina dintelui pline cu baterii si tartru. Daca boala parodontala a cauzat pierdere de masa ososasa, osul alveolar in care este prins dintele fiind denivelat, poate fi reconturat inainte de sutura tesutului gingival, adica repozitionarea gingiei si coaserea acesteia.

  • B

    Grefa de tesut moale: daca retragerea gingiei este semnificativa, este nevoie de inlocuirea acesteia. Acest lucru se face prin prelevarea unei mici zone de tesut gingival din cerul gurii sau o alta sursa si atasarea ei in locul afectat. Aceasta procedura acopera radacinile expune ale dintilor, reducerea pierderii si retragerii gingiei, contribuind si la aspectul danturii.

  • C

    Grefa de os: cand boala parodontala a avansat si a distru osul alveolar din jurul dintelui de apeleaza la grefa de os, inlocuirea osului distru cu un altul sanatos.Grefa poate sa fie compusa din mici fragmente de os din osul propriu al pacientului sau din os sintetic. Grefa de os ajuta la fixarea dintilor in locatia proprie si previne pierderea acestora. In plus, ajuta la regenerarea osului natural.

  • D

    Regenerarea asistata a tesutului: regenerarea osului care a fost distrus de parodontopatie se face prin inserarea unei bucati de material biocompatibil intre osul existent si dinte. Materialul previne intratrea de tesut nedorit in zona afectata, permitand osului sa creasca din nou.

In restul tratamentului, pacientul trebuie sa fie cooperant si sa se prezinte la medicul stomatolog pentru control si detartraj si chiuretaj subgingival atunci cand este cazul cel putin o data la 6 luni. Pot fi necesare si aplicatii locale de substante medicamentoase antiinflamatoare, antimicrobiene sau administrarea de antibiotice pe cale orala.

Rezectia apicala

Problemele la radacina dintilor, in special la apexul dentar (varful radacinii), nu ar trebui ignorate, inrucat ele pot fi un semn al bolii parodontale, care in final pot duce la pierderea dintilor.

In cazul in care apare o problema grava la nivelul radacinii dintilor (granuloame sau chisturi dentare) medicul poate sa recurga la rezectia apicala. Aceasta este o procedura chirurgicala prin care se taie varful radacinii si se indeparteaza impreuna cu tesutul osos inconjurator afectat, astfel incat dintele sa fie salvat. In cazul in care nu se face rezectia apicala, dintele ar trebui extras.

Tratamentul se incepe intotdeauna cu tratamentul sau retratamentului endodontic (de canal) la miroscop. Ulterior se realizeaza rezectia apicala care consta intr-o mica interventie chirurgicala. Se incepe cu anestezia locala, incizia la nivelul dintelui de tratat, indepartarea gingiei pentru vizualizarea osului, tesutul inflamat va fi indepartat odata cu varful radacinii dintelui care a fost initial tratat endodontic, in locul varfului inlaturat se aplica un material pentru sigilarea radacinii de mediul inconjurator. Gingia este apoi repozitionata si cusuta. Firele se indeparteaza dupa 7 zile, iar indicatiile postoperatorii vor fi data de medicul chirurg.

Ulterior se mai face o vizita la 3, 6 sau 9 luni in funtie de starea pacientului, pentru a verifica daca osul s-a refacut corespunzator.

Recuperarea dupa rezectia apicala este rapida si fara complicatii si este recomandat ca imediat dupa sa ai o igiena dentara corespunzatoare, atat pentru pastrarea dintilor sanatosi cat si pentru o vindecare mai rapida. Dintii se vor peria cu blandete fara a apasa foarte tare pe periuta mai ales in zona operata, deci nu trebuie neglizata aceasta zona.

Descoperirea si ancorarea/extractia dintilor inclusi

Dintii inclusi pot aparea atat la dintii de lapte cat si la cei permanenti, dar cel mai frecvent la cei permanenti. In afara molarilor de minte, fenomenul apare frecvent la canini si incisivi, insa poate sa apara la oricare alt dinte. Sunt cazuri frecvente cand exista dinti supranumeri (adica in plus fata de dintele normal) si care poate sa blocheze eruptia dintelui permanent.

Cel mai frecvent dinte supranumerar apare pe mijlocul aracadei superioare, intre cei doi incisivi centrali ce poarta numele de meziodens si poate bloca sau nu eruptia unuia dintre cei doi incisiv centrali.

De aceea se recomanda ca in jurul varstei de 7 ani sa programati o vizita la medicul ortodont care pe baza unei radiografii va semnaleaza daca sunteti intr-o astfel de situatie.

In acest caz recomandam extractia dintelui in plus (supranumerar) de catre medicul chirurg, interventie care se realizeaza in cabinet sub anestezie locala, ulterior asteptam eruptia spontana a dintelui ce trebuia sa erupa normal pe arcada dentara...

Timp de 6 luni daca nu se observa radiologic nicio modificare, se recomanda descoperirea si ancorarea dintelui inclus si tractiunea acestuia cu un aparat dentar.

Exista o mare frecventa a caninilor permanenti superiori sa ramana inclusi in osul maxilar. Acestia se gasesc in diferite pozitii in os:

  • atunci cand acestia sunt intr-o pozitie nefavorabila, aproape orizontala, se recomanda extractia lor.

  • atunci cand sunt situati mai aproape de arcada si au o pozitie usor oblica se recoamanda descoperirea acestora si ancorarea lor, ulterior adusi pe aracada ortodontic in pozitia normala.

Procesul de descoperire consta intr-o interventie de decupare a gingiei si osului, descoperim suprafata dintelui inclus pe care lipim un bracket metalic de care este prinsa o sarma metalica ligaturata. Gingia va fi repozitionata si cusuta cum a fost initial, iar sarma metalica se prinde de aparat ortodontic care exista de dinainte pe dinti.